Ori de câte ori eşti deprimat, aşteaptă o clipă ca depresia să treacă. Nimic nu durează la nesfârşit; depresia va trece. Iar atunci când trece, aşteaptă – fii conştient şi în stare de alertă– pentru că, după depresie, după noapte, se va ivi răsăritul şi soarele va răsări. Dacă vei putea să fii alert în clipa aceea, te vei bucura că ai fost deprimat. Vei fi recunoscător că eşti deprimat, pentru că fericirea este posibilă numai aşa.
Dar ce facem? Regresăm la infinit. Suntem deprimaţi. Apoi suntem deprimaţi din cauza depresiei: urmează o a doua depresie.
Dacă eşti deprimat, atunci este în regulă! Nu este nimic în neregulă. Este un lucru frumos pentru că, prin intermediul depresiei, vei învăţa şi te vei maturiza. Dar apoi începi să te simţi rău şi te întrebi: „De ce sunt deprimat? Nu ar trebui să fiu!“ În acel moment începi să te lupţi cu depresia.
Prima depresie este bună, dar cea de-a doua nu este reală. Iar această depresie ireală îţi va întuneca mintea. Vei pierde momentul care ar fi urmat în mod normal după prima depresie.
Atunci când eşti deprimat, fii deprimat. Doar fii deprimat. Nu fi depresiv în legătură cu faptul că ai o depresie. Atunci când eşti deprimat, doar fii deprimat. Nu te lupta, nu crea divergenţe, nu forţa depresia să plece. Doar permite-i să aibă loc; ea va dispărea de la sine.
Viaţa este un flux; totul se schimbă. Nu este nevoie de tine; râul curge singur, nu trebuie să-l împingi. Dacă vei încerca să-l împingi, nu vei face altceva decât să te porţi prosteşte. Râul curge singur. Permite-i să curgă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu